Baloane cu heliu, butelii de heliu



Despre... Heliu

Heliul este elementul chimic cu numarul atomic 2 si este reprezentat prin simbolul He. Este un gaz monoatomic inert, incolor, inodor, insipid, ce este primul in grupa sa in tabelul periodic al elementelor. Are cel mai scazut punct de fierbere si cel mai scazut punct de topire dintre elementele chimice si se prezinta doar in stare gazoasa, in afara unor conditii extreme.
O linie spectrala neobisnuita a fost observata in lumina solara prima oara intr-o eclipsa solara din anul 1868 de catre astronomul francez Pierre Janssen.

Janssen este recunoscut pentru descoperirea elementului impreuna cu Norman Lockyer, care a observat aceeasi eclipsa si a fost primul care a spus ca linia era din cauza unui nou element, necunoscut pana atunci, pe care el l-a numit Heliu. In 1903, mari rezerve de heliu au fost gasite in rezervele de gaz natural din Statele Unite ale Americii, care este de departe cel mai mare furnizor de gaze.

Heliul este utilizat in criogenie, in dispozitive de resiprat sub apa, pentru racirea magnetilor, in datarea cu heliu, pentru baloanele si dirijabilele cu heliu, pentru a inalta aeroplanele si nave spatiale si ca un gaz protector in multe intrebuintari industriale (ca sudarea cu arc).
Inhaland un volum mic de heliu, timbrul vocal uman se subtiaza.

Efectele heliului asupra voci(click pe text pentru a reda audio)

Comportamentul Heliului-4 lichid este important pentru oamenii de stiinta care studiaza mecanica cuantica (in particular fenomenul de superfluiditate) si pentru cei care studiaza efectele pe care le are materia aproape de punctul zero absolut (precum superconductibilitatea).

Heliul este al doilea element usor si al doilea cel mai abundent element chimic in universul observabil, fiind prezent in univers in cantitati de 12 ori mai mari decat ale celorlalte elemente mai grele ca heliul combinate. Abundenta heliului este, de asemenea, similara cu cea de pe Soare si Jupiter. Aceasta mare abundenta se datoreaza foarte inaltei energii de legatura pe care o are heliul-4 (per nucleon) in comparatie cu cele trei elemente ce urmeaza heliului (litiu, beriliu si bor). Aceasta energie de legatura explica frecventa existentei sale ca produs atat in fuziunea nucleara, cat si in dezintegrarea radioactiva.

Heliul in univers este in majoritate heliu-4 si s-a format in timpul originarului Big Bang. Cantitati de heliu sunt create actualmente ca rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, in toate stelele, in afara de cele foarte grele, unde heliul fusioneaza in elemente mai grele spre sfarsitul vietii lor.

Pe pamant, greutatea redusa a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze si praf din care planeta s-a condensat, si, de aceea,este relativ rar. Heliul prezent astazi este in principal creat prin dezintegrarea radioactiva naturala a unor elemente radioactive grele (toriul si uraniul), dat fiind ca particulele alpha emise intr-o astfel de dezintegrare consta in nuclei de heliu-4 . Acest heliu radiogen este cuprins in gaze naturale, in concentratii de pana la 7 procente din volum, de unde se extrage industrial, printr-un proces de separare la temperaturi scazute, denumit distilare fractionala.

Heliul este, dupa hidrogen, cel mai raspandit element din universul cunoscut, reprezentand 23% din masa barionica a universului. Marea majoritate a heliului s-a format prin nucleosinteza la unu - trei minute dupa Big Bang. Ca atare, masuratori de abundenta sa contribuie la modelele cosmologice. In stea e, acesta este format din fuziunii nucleare de hidrogen, in proton-proton reactie in lant s si CNO ciclu, o parte din nucleosinteza stelara.